Ori la omul contemporan se constata prea evident o atrofiere a simtului nemuririi si vesniciei, ca si o intunecare a constiintei vesniciei si divino-umanitatii.
Domolit si subjugat de relativismul metafizic si etic, omul contemporan ajunge de regula la un nihilism universal. Dar de-abia de se trezeste cineva din acest cosmar al relativismului, de-abia intrevede miscatoarea realitate a vesniciei si nemuririi, ca el si gaseste in sine fortele necesare pentru a-si relua elanul spre adevarul vesnic privitor la lume si om. Si sufletul omului se izbeste de o problema vesnica? - De indata se casca in el un abis, un desert al flamanzirii dupa adevarurile vesnice. Atunci un nemilos simtamant de foame si de sete il alearga prin desertul acestei vieti spre oaza in care cresc adevarurile vesnice, in care tasneste acest izvor de apa vie ce se scurge in viata vesnica.
