Biserica este vesnicia divino-umana intrupata in limitele timpului si ale spatiului. Se gaseste in lumea aceasta, dar nu este din lumea aceasta ( Ioan 18,36). Se gaseste in lumea aceasta, pentru ca sa ridice lumea aceasta sus, de unde vine ea insasi.
Biserica este ecumenica, divino-umana, vesnica, de aceea constituie o blasfemie de neiertat impotriva lui Hristos si a Duhului Sfant a face din Biserica o institutie nationala, a o restrange la scopul si metodele nationale meschine, limitate si trecatoare.
Scopul ei este supranational, ecumenic, pan-uman: acela de a uni in Hristos pe toti oamenii, pe toti fara exceptii pe motiv de nationalitate, semintie sau clasa sociala: " Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este sclav, nici liber, nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca; caci voi toti sunteti una in Hristos Iisus." ( Galateni 3,28), pentru ca Hristos este " toate in toti" ( Coloseni 3,11).
Metodele acestei uniri pan-umane si a tuturor oamenilor in Hristos sunt date de Biserica in Sfintele ei Taine. Si, intr-adevar , Taina Sfintei Euharistii concentreaza, delimiteaza si constituie metoda lui Hristos si mijlocul pentru unirea tuturor oamenilor, prin aceasta taina omul se uneste in chip organic cu Hristos si cu toti credinciosii.
Prin exercitarea personala a virtutilor divino-umane : ale credintei, rugaciunii, postului, dragostei, blandetii, atotmilostivirii si a milosteniei, omul se consolideaza in aceasta unitate, se mentine in aceasta sfintenie, traieste el insusi personal pe Hristos ca pe unitate a personalitatii lui si ca pe fiinta unitatii lui cu celelalte madulare ale sfantului Trup al lui Hristos care este Biserica.
Biserica este un organism viu, divino-uman, iar nu o organizare omeneasca. Ca personalitate a Dumnezeului-om, ca si trupul Dumnezeului-om, Biserica este indivizibila. De aceea, constituie o eroare fundamentala ca organismul divino-uman indivizibil al Bisericii sa se imparta in mici organizatii nationale. In mersul lor de-a lungul istoriei, multe Biserici locale s-au marginit la nationalism, la scopuri si metode nationale. Multe Biserici, printre care si a noastra. Biserica s-a adaptat poporului, in timp ce regula este contrariul : poporul sa se adapteze Bisericii.
Misiunea Bisericii data de Hristos si realizata de Sfintii Parinti este aceea de a face sa prinda radacini si de a cultiva in sufletul poporului simtamantul si cunostinta faptului ca fiecare membru al Bisericii Ortodoxe este o persoana vesnica si divino-umana; ca este al lui Hristos si pentru aceasta , frate al tuturor oamenilor si slujitor al tuturor oamenilor si al tuturor fapturilor.
Acesta este scopul Bisericii dat de Hristos; orice alt scop nu este de la Hristos, ci de la antihrist.
Biserica este ecumenica, divino-umana, vesnica, de aceea constituie o blasfemie de neiertat impotriva lui Hristos si a Duhului Sfant a face din Biserica o institutie nationala, a o restrange la scopul si metodele nationale meschine, limitate si trecatoare.
Scopul ei este supranational, ecumenic, pan-uman: acela de a uni in Hristos pe toti oamenii, pe toti fara exceptii pe motiv de nationalitate, semintie sau clasa sociala: " Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este sclav, nici liber, nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca; caci voi toti sunteti una in Hristos Iisus." ( Galateni 3,28), pentru ca Hristos este " toate in toti" ( Coloseni 3,11).
Metodele acestei uniri pan-umane si a tuturor oamenilor in Hristos sunt date de Biserica in Sfintele ei Taine. Si, intr-adevar , Taina Sfintei Euharistii concentreaza, delimiteaza si constituie metoda lui Hristos si mijlocul pentru unirea tuturor oamenilor, prin aceasta taina omul se uneste in chip organic cu Hristos si cu toti credinciosii.
Prin exercitarea personala a virtutilor divino-umane : ale credintei, rugaciunii, postului, dragostei, blandetii, atotmilostivirii si a milosteniei, omul se consolideaza in aceasta unitate, se mentine in aceasta sfintenie, traieste el insusi personal pe Hristos ca pe unitate a personalitatii lui si ca pe fiinta unitatii lui cu celelalte madulare ale sfantului Trup al lui Hristos care este Biserica.
Biserica este un organism viu, divino-uman, iar nu o organizare omeneasca. Ca personalitate a Dumnezeului-om, ca si trupul Dumnezeului-om, Biserica este indivizibila. De aceea, constituie o eroare fundamentala ca organismul divino-uman indivizibil al Bisericii sa se imparta in mici organizatii nationale. In mersul lor de-a lungul istoriei, multe Biserici locale s-au marginit la nationalism, la scopuri si metode nationale. Multe Biserici, printre care si a noastra. Biserica s-a adaptat poporului, in timp ce regula este contrariul : poporul sa se adapteze Bisericii.
Misiunea Bisericii data de Hristos si realizata de Sfintii Parinti este aceea de a face sa prinda radacini si de a cultiva in sufletul poporului simtamantul si cunostinta faptului ca fiecare membru al Bisericii Ortodoxe este o persoana vesnica si divino-umana; ca este al lui Hristos si pentru aceasta , frate al tuturor oamenilor si slujitor al tuturor oamenilor si al tuturor fapturilor.
Acesta este scopul Bisericii dat de Hristos; orice alt scop nu este de la Hristos, ci de la antihrist.
Aceasta misiune a Bisericii e usurata de Insusi Dumnezeu, pentru ca in poporul nostru exista inca spiritul ascetic asa cum l-a creat ortodoxia de-a lungul veacurilor. Sufletul ortodox al poporului nostru se indreapta catre Sfintii Parinti, catre ascetii ortodocsi.
Poporul nostru este un popor al lui Hristos, popor ortodox, pentru ca el rezuma in sine Evanghelia ca si Hristos, in aceste doua nevointe ascetice : in rugaciune si post, si este convins ca orice necuratie, orice gand necurat, orice duh necurat, poate fi alungat din om numai cu rugaciune si cu post ( Matei 17,21).
In adancul inimii lui, poporul nostru cunoaste pe Hristos si Ortodoxia , stie ce este ceea ce face ortodox pe omul ortodox. Ortodoxia duce intotdeauna la renasteri ascetice, si " altfel" de renasteri Ortodoxia nu cunoste.
