Meditatii in Saptamana Patimilor

Inainte de venirea Mantuitorului Hristos in lumea noastra noi oamenii nu cunosteam decat moartea; iar moartea ne cunostea pe noi. Tot ce era omenesc era impregnat de moarte, robit si invins de ea. Moartea era mai aproape de noi decat fiinta noastra si mai reala decat noi insine; mai puternica, incomparabil mai puternica decat fiecare om in parte si decat toti oamenii laolalta. Pamantul era o infricosatoare inchisoare a mortii, iar noi niste neputinciosi prizonieri si detinuti ai ei.

Pentru aceasta a venit Hristos in lume: ca sa ne arate pe adevaratul Dumnezeu si in El viata cea vesnica. ( 1 Ioan 5,20).

Asa cum hrana, atunci cand este amestecata cu otrava, nu mai este hrana, pentru ca se transforma toata in otrava, tot asa si viata care se sfarseste cu moartea nu mai este viata.

Moartea este separare de Dumnezeu iar viata intoarcere la Dumnezeu si viata in Dumnezeu.

Adevarata viata pe pamant incepe tocmai de la Invierea Mantuitorului, pentru ca este o viata care nu se sfarseste cu moartea. Crestinii sunt purtatori de Hristos si , in consecinta purtatori si posesori ai vietii vesnice.