Despre integrarea euroatlantica

Pentru ca in aceste zile tot este la moda, se observa ca in decursul activitatii acestei organizatii nu s-a facut vre-o mutatie spectaculoasa la nivelul individului.

Se poate observa ca Franta este aceiasi ca si cea de dinainte de integrare, Anglia la fel. Credinta sau necredinta nu sa modificat prin aceasta integrare.

Ce s-a schimbat este posibilitatea de calatorie a individului, eventual posibilitatea lui de afirmare ca valoare, sau subordonarea lui economica, fie prin subordonarea totala a vointei trustului, fie prin saracirea lui totala, creandu-se acea categorie de homeless sau de revoltatii permanent, ceea ce nu este inventia Europei Unite si nici a Americii.

In tarile industrializate pana la refuz, in care bunul trai este ceva tangibil, studiul si cultura devin niste mofturi. Elitismul politic si economic se va orienta atunci ca sa cumpere creiere straine.

Doar o credinta tare, o inima demna, o cultura solida si o noblete a duhului nu pot fi cumparate.

O tara industrializata excesiv nu favorizeaza dezvoltarea spirituala, decat prin evadarea individului din ea, spre Biserica.

Rolul Bisericii intr-o viitoare Romanie - (intrata prin aceasta organizatie si ea in valtoarea apocaliptica a tehnicizarii) - este de a salva sufletul de la pieire. De a reinvata pe oameni ce este umilinta fata de Dumnezeu, ce inseamna iubirea de El si de aproapele, virtutea, modestia, si de a redescoperi frumusetea originara a lumii din spatele falsei frumuseti de plastic a lumii moderne. Sa-l faca pe om autentic.