La ora actuala, aproape peste tot, crestinii traiesc sub regimul separatiei dintre Biserica si Stat. Biserica nu se poate adapta la aceasta noua situatie decat pastrand intact caracterul universal si absolut al misiunii sale, inerent naturii sale. Dar teocratismul sau devine mai interiorizat. El il cheama sa fie prezent pretutindeni: constiinta a carei voce rasuna liber si se adreseaza libertatii, in afara oricarui imperativ lumesc.
Daca ea pierde in aplicatii imediate, din vina mijloacelor empirice ale Statului, castiga in schimb in forta morala prin independenta suverana pe care o dobandeste cuvantul ei.
Intr-un climat de indiferenta si ostilitate deschisa, dupa ce a pierdut orice audienta formala, Biserica nu se mai poate sprijini decet pe credinta adevaratului popor al lui Dumnezeu, eliberat de orice compromis si de orice conformism.